credit
/'kre.dit/Etimologie
Din franceză crédit.
Definiții
- relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi); creanța creditorului; obligația (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său.
- sector, sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit.
- coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creșterile) de pasiv.
- (fig.) considerație, încredere, stimă, autoritate, influență, trecere de care se bucură cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | credit | credite |
| genitiv-dativ | creditului | creditelor |
| vocativ | creditule | creditelor |
| articulat | creditul | creditele |