credincer
/kre.din'ʧer/Etimologie
Din credință + sufixul -ar.
Definiții
- (înv.) om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | credincer | credinceri |
| genitiv-dativ | credincerului | credincerilor |
| vocativ | credincerule | credincerilor |
| articulat | credincerul | credincerii |