creanță
/kreˈan.ʦə/Etimologie
Din franceză créance.
Definiții
- dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | creanță | creanțe |
| genitiv-dativ | creanței | creanțelor |
| vocativ | creanță | creanțelor |
| articulat | creanța | creanțele |