creanțier
/kre.an.ʦiˈerEtimologie
Din creanță + sufixul -ier.
Definiții
- registru în care se ține evidența creanțelor.
- rarcreditor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | creanțier | creanțiere |
| genitiv-dativ | creanțierului | creanțierelor |
| vocativ | creanțierule | creanțierelor |
| articulat | creanțierul | creanțierele |