creț

Etimologie

Origine necunoscută, dar probabil slavă. Este greu de separat acest cuvânt de cârcel, care pare a fi același cuvânt, cu sufixul -el, în legătură deci cu slavă (veche) krŭčiti, („a răsuci”), confer poloneză kręty („creț”), slovenă kèrč, cehă krč („cârcel, crampă”) (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuși, sârbo-croată krut, bulgară krečav („creț”) pare a proveni din română (Capidan, Raporturile, 229; confer Byhan 316; Candrea, Elementele, 407). Celelalte ipoteze nu conving: din greacă ϰρίϰιον (kríkion) (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din latină *cirricius, derivat de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germană medie Kreiz („cerc”) (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un latină *cricius, deformație a greacă ϰίρϰος (kírkos, „cerc”) (DAR); din latină *crepitus (Giuglea, LL, II, 32).

Definiții

1. (despre păr, blană, lână etc.) răsucit în inele; cârlionț, buclat.
2. cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat.

Definiții

1. păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat.
2. încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald.
3. încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută.

Declinare