crater
/ˈkra.ter/Etimologie
Din franceză cratère.
Definiții
- deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava.
- gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului.
- vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crater | cratere |
| genitiv-dativ | craterului | craterelor |
| vocativ | craterule | craterelor |
| articulat | craterul | craterele |