craniu
/'kra.nju/Etimologie
Din latină cranium < greacă κρανίον (kraníon). Confer franceză crâne.
Definiții
- ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate.
- cap descărnat de om mort.
Exemple
- Craniul unui mort deshumat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | craniu | cranii |
| genitiv-dativ | craniului | craniilor |
| articulat | craniul | craniile |
Sinonime: 1-2: (anat.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână