← înapoi la căutare

crainicul

/ˈkraj.ni.kul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din crainic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru crainic.

crainic

/ˈkraj.nik
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Origine incertă. Dată find prezența ucraineană крайник (krajnik) („judecător”) și a maghiară krajnik („judecător al nobililor”) ar putea reprezenta un slavă (veche) *krajnikŭ („regal”), de la krai („rege”), confer crai; poate fi însă și o derivare internă a românei. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR, română provine din ucraineană; Scriban se gândește la slavă (veche) krai („margine”), confer craină.

Definiții

  1. (înv.) persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor.
  2. persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher.
  3. (reg.) hăitaș, gonaci (la vânătoare).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcrainiccrainici
genitiv-dativcrainiculuicrainicilor
vocativcrainiculecrainicilor
articulatcrainiculcrainicii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică