crac
/krak/Etimologie
Din bulgară крак (krak) („picior”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89) < proto-slavă *korkъ („membru, mădular”).
Definiții
- (pop.) piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
- fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
- crăcană.
- creangă, ramură, cracă.
- ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
- ramificație a unei ape curgătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crac | craci |
| genitiv-dativ | cracului | cracilor |
| vocativ | cracule | cracilor |
| articulat | cracul | cracii |