crănțăni
/krən.ʦə'ni/Etimologie
Din cranț + sufixul -ăni.
Definiții
- (v.intranz.) a face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi.
- (v.intranz.) (despre foarfece) a produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | crănțănea | crănțăneau |