← înapoi la căutare

crâsnicul

/ˈkrɨs.ni.kul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din crâsnic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru crâsnic.

crâsnic

/ˈkrɨs.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) kristŭ („cruce”), cu sufixul -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. De la aceeași rădăcină slavă provine crâștaș, s. n. („năvod”), și probabil crâștie, s. f. („mizerie, nevoie, necaz”), cuvânt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crâșca. Confer bulgară кръстник (krăstnik).

Definiții

  1. unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău.
  2. (reg.) paracliser, țârcovnic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcrâsniccrâsnice
genitiv-dativcrâsniculuicrâsnicelor
vocativcrâsniculecrâsnicelor
articulatcrâsniculcrâsnicele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică