crâmpei
/krɨmˈpej/Etimologie
Din slavă (veche) kronpu („mic”).
Definiții
- parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă.
- (despre fraze, gânduri etc.) fragment, frântură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crâmpei | crâmpeie |
| genitiv-dativ | crâmpeiului | crâmpeielor |
| vocativ | crâmpeiule | crâmpeielor |
| articulat | crâmpeiul | crâmpeiele |