crâșmuță
/krɨʃ'mu.ʦə/Etimologie
Din crâșmă + sufixul -uță.
Definiții
- (reg.) crâșmuliță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crâșmuță | crâșmuțe |
| genitiv-dativ | crâșmuței | crâșmuțelor |
| vocativ | crâșmuță | crâșmuțelor |
| articulat | crâșmuța | crâșmuțele |