coviltir
/ko.vilˈtir/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din franceză couverture, printr-un intermediar rusesc.
Definiții
- acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coviltir | coviltire |
| genitiv-dativ | coviltirului | coviltirelor |
| vocativ | coviltirule | coviltirelor |
| articulat | coviltirul | coviltirele |