covertă
/ko'ver.tə/Etimologie
Din italiană coverta. Confer neogreacă κυβερτα (kuvérta).
Definiții
- puntea superioară a unei nave; punte de manevră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | covertă | coverte |
| genitiv-dativ | covertei | covertelor |
| vocativ | covertă | covertelor |
| articulat | coverta | covertele |