cotutore
/ko.tu'to.re/Etimologie
Din franceză cotuteur.
Definiții
- persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotutore | cotutori |
| genitiv-dativ | cotutorelui | cotutorilor |
| vocativ | cotutore | cotutorilor |
| articulat | cotutorele | cotutorii |