cotutoare
/ko.tu'to̯a.re/Etimologie
Din franceză cotuteur.
Definiții
- persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotutoare | cotutoare |
| genitiv-dativ | cotutoarei | cotutoarelor |
| vocativ | cotutoareo | cotutoarelor |
| articulat | cotutoarea | cotutoarele |