cotrobăi
/ko.tro.bə'i/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.intranz.) a căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cotrobăea | cotrobăeau |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cotrobăea | cotrobăeau |
Din a cotrobăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotrobăit | cotrobăituri |
| genitiv-dativ | cotrobăitului | cotrobăiturilor |
| vocativ | cotrobăitule | cotrobăiturilor |
| articulat | cotrobăitul | cotrobăiturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică