cotor
/ko'tor/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile.
- partea de jos a unei tulpini.
- cocean.
- rest nefolositor dintr-un obiect uzat.
- (fam.) mătură foarte uzată.
- parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc.
- parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței.
- (la ființe; rar) partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr.
Exemple
- Cotorul viței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotor | cotoare |
| genitiv-dativ | cotorului | cotoarelor |
| vocativ | cotorule | cotoarelor |
| articulat | cotorul | cotoarele |