cotigă
/ko'ti.gə/Etimologie
Din ucraineană котyха (kotyha).
Definiții
- căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare.
- car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor.
- fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotigă | cotigi |
| genitiv-dativ | cotigii | cotigilor |
| vocativ | cotigă | cotigilor |
| articulat | cotiga | cotigile |