cotei

Etimologie

Origine incertă. S-au propus succesiv vreun cuvânt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 274), un derivat de la cot (Șeineanu, Création métaphorique, II, 15; Ruffini 114), în albaneză kut(a) („câine”) (Philippide, II, 809; Pascu, Beiträge, 40), cuvântul slavă (veche) kotelĩ (DAR; Scriban) sau rusă kotejko („pisică”) (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeuropean (Lahovary 326). Cel mai probabil este să avem a face cu o origine expresivă în legătură cu coteli („a iscodi”) (în acest caz forma primitivă ar putea fi *cotel, cu singular analogic) sau mai probabil coțăi („a tăia coada”) (pornind de la formă primitivă *cotaie, ca potaie, alt singular analogic); această ultimă formă se potrivește mai bine cu derivare pe care îi propunem în continuare.

Definiții

1. câine de talie mică, cu picioarele scurte.

Declinare

Etimologie

Din franceză cote.

Definiții

1. parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; (p.ext.) raport sau număr abstract care reprezintă această parte.
3. (ieșit din uz) contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat.
4. (concr.) loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc.
5. fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen.
6. ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc.

Declinare