cotar
/ko'tar/Etimologie
Din cot + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care măsoară cu cotul dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea.
- (înv.) slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului.
- (la pl.) larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotar | cotari |
| genitiv-dativ | cotarului | cotarilor |
| vocativ | cotarule | cotarilor |
| articulat | cotarul | cotarii |