cotări
/ko.təˈri/Etimologie
Din cot + sufixul -ări.
Definiții
- (v.tranz.) a măsura cu cotul dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cotărea | cotăreau |
Din cot + sufixul -ări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cotărea | cotăreau |
Din cot + sufixul -ar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotar | cotari |
| genitiv-dativ | cotarului | cotarilor |
| vocativ | cotarule | cotarilor |
| articulat | cotarul | cotarii |
Din a cota.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotare | cotări |
| genitiv-dativ | cotării | cotărilor |
| vocativ | cotare | cotărilor |
| articulat | cotarea | cotările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică