← înapoi la căutare

cotar

/ko'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din cot + sufixul -ar.

Definiții

  1. persoană care măsoară cu cotul dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea.
  2. (înv.) slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului.
  3. (la pl.) larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcotarcotari
genitiv-dativcotaruluicotarilor
vocativcotarulecotarilor
articulatcotarulcotarii

cotare

/ko'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a cota.

Definiții

  1. acțiunea de a cota și rezultatul ei; apreciere, prețuire, considerare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcotarecotări
genitiv-dativcotăriicotărilor
vocativcotarecotărilor
articulatcotareacotările

cotări

/ko.təˈri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din cot + sufixul -ări.

Definiții

  1. (v.tranz.) a măsura cu cotul dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.

Declinare

CazSingularPlural
verbcotăreacotăreau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică