cosemnatar
/ko.sem.na'tar/Etimologie
Din co- + semnatar (după franceză cosignataire).
Definiții
- persoană care cosemnează.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cosemnatar | cosemnatari |
| genitiv-dativ | cosemnatarului | cosemnatarilor |
| vocativ | cosemnatarule | cosemnatarilor |
| articulat | cosemnatarul | cosemnatarii |