cosecantă
/ko.se'kan.tə/Etimologie
Din franceză cosécante.
Definiții
- funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cosecantă | cosecante |
| genitiv-dativ | cosecantei | cosecantelor |
| vocativ | cosecantă | cosecantelor |
| articulat | cosecanta | cosecantele |