corupe
/koˈru.pe/Etimologie
Din latină corrumpere (după rupe).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava.
- a face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica.
Exemple
- S-a corupt într-un mediu imoral.
- O limbă care s-a corupt sub influență străină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | corupea | corupeau |
Sinonime: 1: decădea, (se) deprava, (se) desfrâna, (se) destrăbăla, (se) perverti, (se) strica, (se) vicia, (rar) (se) dezmăța, (înv.) (se) sminti, 2: (se) deforma, (se) strica