corupător
/ko.ru.pə'tor/Etimologie
Din a corupe + sufixul -ător.
Definiții
- care corupe.
Din a corupe + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corupător | corupători |
| genitiv-dativ | corupătorului | corupătorilor |
| vocativ | corupătorule | corupătorilor |
| articulat | corupătorul | corupătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică