cortuleț
/kor.tu'leʦ/Etimologie
Din cort + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui cort; corturel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cortuleț | cortulețe |
| genitiv-dativ | cortulețului | cortulețelor |
| vocativ | cortulețule | cortulețelor |
| articulat | cortulețul | cortulețele |