cortegiu
/korˈte.ʤju/Etimologie
Din italiană corteggio, franceză cortège.
Definiții
- șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi.
- (fig.) șir, înșirare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cortegiu | cortegii |
| genitiv-dativ | cortegiului | cortegiilor |
| vocativ | cortegiule | cortegiilor |
| articulat | cortegiul | cortegiile |