corpolență
/kor.po'len.ʦə/Etimologie
Din franceză corpulence.
Definiții
- însușirea de a fi corpolent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corpolență | — |
| genitiv-dativ | corpolenței | — |
| vocativ | corpolență | — |
| articulat | corpolența | — |
Din franceză corpulence.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corpolență | — |
| genitiv-dativ | corpolenței | — |
| vocativ | corpolență | — |
| articulat | corpolența | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică