coropcar
/ko.rop'kar/Etimologie
Din coropcă (puțin folosit „ladă” < ucraineană) + sufixul -ар (-ar).
Definiții
- (reg.) negustor ambulant.
- (fam.) hoinar, vagabond.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coropcar | coropcari |
| genitiv-dativ | coropcarului | coropcarilor |
| vocativ | coropcarule | coropcarilor |
| articulat | coropcarul | coropcarii |