coronament
/ko.ro.na'ment/Etimologie
Din franceză couronnement (dupa coroană).
Definiții
- ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc.
- partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită.
- coroană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coronament | coronamente |
| genitiv-dativ | coronamentului | coronamentelor |
| vocativ | coronamentule | coronamentelor |
| articulat | coronamentul | coronamentele |