coroiaj
/ko.ro'jaʒ/Etimologie
Din franceză corroyage.
Definiții
- raportul dintre aria secțiunii inițiale a unui lingou sau a unui semifabricat supus laminării sau forjării și aria secțiunii finale a semifabricatului sau a piesei obținute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coroiaj | coroiaje |
| genitiv-dativ | coroiajului | coroiajelor |
| vocativ | coroiajule | coroiajelor |
| articulat | coroiajul | coroiajele |