corobeață
/ko.roˈbe̯a.ʦə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) măr pădureț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corobeață | corobețe |
| genitiv-dativ | corobeței | corobețelor |
| vocativ | corobeață | corobețelor |
| articulat | corobeața | corobețele |