cornări
/kor.nə'ri/Etimologie
Din corn + sufixul -ări.
Definiții
- (v.intranz.) (reg.) a conduce plugul ținându-l de coarne.
- (v.intranz.) (înv.) a strânge cornăritul; a impune cornăritul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cornărea | cornăreau |
Din corn + sufixul -ări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cornărea | cornăreau |
Din corn + sufixul -ărit sau cornar + sufixul -it.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cornărit | — |
| genitiv-dativ | cornăritului | — |
| vocativ | cornăritule | — |
| articulat | cornăritul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică