corniță
/kor'ni.ʦə/Etimologie
Din coarnă + sufixul -iță.
Definiții
- varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna.
- dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile.
- (la pl.) coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corniță | cornițe |
| genitiv-dativ | corniței | cornițelor |
| vocativ | corniță | cornițelor |
| articulat | cornița | cornițele |