cornișă
/kor'ni.ʃə/Etimologie
Din franceză corniche.
Definiții
- partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor.
- mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ.
- drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cornișă | cornișe |
| genitiv-dativ | cornișei | cornișelor |
| vocativ | cornișă | cornișelor |
| articulat | cornișa | cornișele |