cornaj
/kor'naʒ/Etimologie
Din franceză cornage.
Definiții
- zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc.
- sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la galop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cornaj | — |
| genitiv-dativ | cornajului | — |
| vocativ | cornajule | — |
| articulat | cornajul | — |