cormană
/kor'ma.nə/Etimologie
Din maghiară kormány.
Definiții
- parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cormană | cormane |
| genitiv-dativ | cormanei | cormanelor |
| vocativ | cormană | cormanelor |
| articulat | cormana | cormanele |