corlată
/kor'la.tə/Etimologie
Probabil din maghiară korlát.
Definiții
- (reg.) iesle.
- îngrăditură sau colibă pentru vite.
- împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân.
- poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corlată | corlăți |
| genitiv-dativ | corlății | corlăților |
| vocativ | corlată | corlăților |
| articulat | corlata | corlățile |