← înapoi la căutare

corinteul

/ko.rinˈte.ul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din corinteu.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru corinteu.

corinteu

/ko.rinˈtew/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din maghiară kurjantó („crainic”) (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).

Definiții

  1. (maghiarism reg.) persoană care spune chiuiturile la o nuntă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcorinteucorintei
genitiv-dativcorinteuluicorinteilor
vocativcorinteulecorinteilor
articulatcorinteulcorinteii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică