corimb
/ko'rimb/Etimologie
Din franceză corymbe < latină corimbus. Provine din greacă κόρυμβος (kórumbos, „ciorchine”).
Definiții
- (bot.) inflorescență în formă de umbelă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corimb | corimbe |
| genitiv-dativ | corimbului | corimbelor |
| articulat | corimbul | corimbele |