← înapoi la căutare

corigentă

/ko.ri'ʤen.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din corigent.

Definiții

  1. elevă sau studentă care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcorigentăcorigente
genitiv-dativcorigenteicorigentelor
vocativcorigentocorigentelor
articulatcorigentacorigentele

corigență

/ko.ri'ʤen.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din corigent (după absent -> absență).

Definiții

  1. situația unui corigent; examen dat de un corigent.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcorigențăcorigențe
genitiv-dativcorigențeicorigențelor
vocativcorigențăcorigențelor
articulatcorigențacorigențele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică