corigentul
/ko.riˈʤen.tul/Etimologie
Din corigent.
Definiții
- forma de singular articulat pentru corigent.
corigent
/ko.ri'ʤent/Definiții
- elev sau student care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corigent | corigenți |
| genitiv-dativ | corigentului | corigenților |
| vocativ | corigentule | corigenților |
| articulat | corigentul | corigenții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică