corifeu
/ko.riˈfew/Etimologie
Din franceză coryphée.
Definiții
- persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie.
- conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică.
- cântăreț solist într-un cor.
- balerin care conduce un ansamblu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corifeu | corifei |
| genitiv-dativ | corifeului | corifeilor |
| vocativ | corifeule | corifeilor |
| articulat | corifeul | corifeii |