coriandru
/ko.ri'an.dru/Etimologie
Din latină coliandrus < neogreacă ϰορίανδρος (koríandros).
Definiții
- (bot.) (Coriandrum sativum) plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzător și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coriandru | coriandri |
| genitiv-dativ | coriandrului | coriandrilor |
| articulat | coriandrul | coriandrii |
Sinonime: (bot.) (reg.) chimen, puciognă, buruiană-pucioasă, piper-alb