corfiță
/kor'fi.ʦə/Etimologie
Din corfă + sufixul -iță.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui corfă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corfiță | corfițe |
| genitiv-dativ | corfiței | corfițelor |
| vocativ | corfiță | corfițelor |
| articulat | corfița | corfițele |