coreut
/ko.reˈut/Etimologie
Din franceză choreute.
Definiții
- corist în corul antic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coreut | coreuți |
| genitiv-dativ | coreutului | coreuților |
| vocativ | coreutule | coreuților |
| articulat | coreutul | coreuții |
Din franceză choreute.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coreut | coreuți |
| genitiv-dativ | coreutului | coreuților |
| vocativ | coreutule | coreuților |
| articulat | coreutul | coreuții |
Din coreut.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică