corespondentă
/ko.res.pon'den.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din corespondent.
Definiții
- persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află.
- persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare.
- rarpersoană cu care cineva este în corespondență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | corespondentă | corespondente |
| genitiv-dativ | corespondentei | corespondentelor |
| vocativ | corespondento | corespondentelor |
| articulat | corespondenta | corespondentele |
corespondență
/ko.res.ponˈden.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză correspondance.
Definiții
- schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane.
- totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane.
- conținutul unei scrisori.
- relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc.
- raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie.
- (lingv.) raport constant existent între două unități lingvistice.
- (mat.) relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | corespondență | corespondențe |
| genitiv-dativ | corespondenței | corespondențelor |
| vocativ | corespondență | corespondențelor |
| articulat | corespondența | corespondențele |