corespondentul
/ko.res.ponˈden.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din corespondent.
Definiții
- forma de singular articulat pentru corespondent.
corespondent
/ko.res.pon'dent/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză correspondant.
Definiții
- persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află.
- persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare.
- rarpersoană cu care cineva este în corespondență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | corespondent | corespondenți |
| genitiv-dativ | corespondentului | corespondenților |
| vocativ | corespondentule | corespondenților |
| articulat | corespondentul | corespondenții |